Nu toată rezistența la insulină este o boală

Diabetul zaharat și tulburările metabolice asociate devin una dintre cele mai serioase provocări cu care se confruntă medicina modernă. Cu toate acestea, nu toate tipurile de rezistență la insulină sunt boli și trebuie tratate. Prof. Dr. Mitko Mitkov, șeful Clinicii de Medicină Internă din cadrul Departamentului de Endocrinologie al Spitalului Universitar „Pulmed” - Plovdiv, declară pentru ziarul „24 Chasa” despre cauze, grupurile de risc și posibilitățile de prevenție.

Prof. Dr. Mitkov este specialist în endocrinologie și medicină internă cu peste 30 de ani de experiență clinică în diagnosticarea și tratamentul diabetului zaharat, bolilor tiroidiene, afecțiunilor hipofizare și suprarenale, problemelor reproductive, precum și a tulburărilor hormonale și metabolice. Este lector universitar cu experiență îndelungată la Departamentul de Endocrinologie al Universității de Medicină din Plovdiv. În 2023, i s-a acordat prestigiosul premiu „Doctorul Anului” din partea Uniunii Medicale Bulgare pentru activitatea sa îndelungată și contribuția la dezvoltarea specialității „Endocrinologie și Boli Metabolice”. De asemenea, este membru al Ligii Medicilor în care Bulgarii au Încredere, la inițiativa ziarului „24 Chasa”.

Diabetul – o pandemie tăcută

Potrivit prof. Mitkov, despre natura pandemică a diabetului zaharat și a prediabetului se vorbește de ani de zile, dar nu este suficient să se tragă un semnal de alarmă. Datele arată că numărul pacienților diagnosticați cu diabet, atât la nivel global, cât și în Bulgaria, crește într-un ritm semnificativ mai mare decât se preconizase inițial. Și mai îngrijorător este faptul că cel puțin jumătate dintre persoanele cu diabet zaharat nu știu că sunt bolnave. În cazul prediabetului, prevalența este și mai mare, ceea ce îl transformă într-o problemă gravă de sănătate publică.

Care sunt grupurile de risc și când ar trebui să ne testăm?

Riscul de a dezvolta diabet și alte boli metabolice crește odată cu vârsta. Organizația Mondială a Sănătății a definit de mult timp criterii clare de screening care vizează detectarea precoce a persoanelor cu risc crescut. Principalele grupuri includ persoanele supraponderale sau obeze, pacienții cu boli cardiovasculare, hipertensiune arterială, colesterol HDL scăzut sau trigliceride crescute.

În grupul de risc se încadrează și femeile cu sindrom ovarelor polichistice, diabet gestațional sau care au născut un făt cu o greutate mai mare de 4 kilograme, precum și persoanele care iau medicamente care cresc glicemia. Conform criteriilor OMS, toate persoanele cu vârsta peste 35 de ani sunt supuse screeningului chiar și în absența simptomelor. În cazul unor rezultate normale, testele trebuie repetate cel puțin o dată la trei ani.

Poate fi prevenit diabetul?

Prof. Mitkov subliniază că atunci când vorbim despre prevenție, ne referim la diabetul de tip 2. Spre deosebire de diabetul de tip 1, care necesită tratament obligatoriu cu insulină, diabetul de tip 2 este prevenibil într-un procent mare de cazuri sau cel puțin poate fi întârziat semnificativ. În anumite situații, este chiar posibilă obținerea remisiunii.

Acest lucru este valabil mai ales pentru persoanele cu prediabet, sindrom metabolic sau antecedente familiale ale bolii. Diagnosticul precoce și inițierea timpurie a unui tratament adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor severe ale bolii.

Rezistența la insulină – mituri și realitate

În ultimii ani, termenul „rezistență la insulină” a devenit extrem de popular, însă nu toată rezistența la insulină este o boală. Poate fi, de asemenea, o condiție fiziologică normală în anumite perioade ale vieții. Problema apare atunci când rezistența fiziologică la insulină devine patologică.

Deși rezistența la insulină poate duce la numeroase tulburări metabolice, prof. Mitkov este categoric că principalul „vinovat” în majoritatea cazurilor este stilul nostru de viață. Acesta este cel care provoacă apariția sau agravarea rezistenței patologice la insulină.

Rolul stresului cronic

Stresul este un factor important în dezvoltarea rezistenței la insulină. Chiar și Hans Selye, considerat părintele teoriei stresului, a descris stresul ca un răspuns nespecific al organismului la diverși stimuli. Indiferent de tipul de stresor, organismul activează mecanisme de adaptare similare, inclusiv rezistența la insulină.

În stresul acut, acest răspuns este fiziologic și temporar. După ce evenimentul stresant trece, sensibilitatea la insulină se restabilește. Cu toate acestea, când stresul devine cronic, are loc o tranziție către rezistență patologică la insulină, însoțită de consecințe metabolice adverse.

Cum ne putem proteja de rezistența la insulină?

În prezent, nu există medicamente aprobate în mod specific pentru tratamentul rezistenței izolate la insulină. Tratamentul este direcționat către cazurile în care aceasta face parte din sau duce la o boală metabolică semnificativă clinic. Prof. Mitkov este categoric împotriva testelor și terapiilor autoprescrise, deoarece acestea duc adesea la interpretări greșite și la medicație inutilă.

Ceea ce poate și ar trebui să facă fiecare persoană pe cont propriu este să lucreze la factorii de risc modificabili. Pierderea în greutate este crucială - chiar și o pierdere de 5 până la 7% poate îmbunătăți semnificativ sensibilitatea la insulină. Activitatea fizică regulată, adaptată capacităților individuale, este, de asemenea, esențială - de la activități de intensitate moderată, cum ar fi mersul rapid, ciclismul și înotul, până la antrenament aerobic și de forță mai intens, timp de cel puțin 30 de minute pe zi, cinci zile pe săptămână.

Nutriția ar trebui să fie echilibrată și hipocalorică, un bun exemplu fiind dieta de tip mediteranean. Se recomandă limitarea carbohidraților rafinați, creșterea aportului de fibre, precum și optimizarea somnului și gestionarea eficientă a stresului.

Potrivit prof. Mitkov, tocmai aceste schimbări ale stilului de viață aparent simple, dar implementate constant, reprezintă cele mai puternice mijloace de prevenire a tulburărilor metabolice și a complicațiilor acestora.

Editor Ina Dimitrova